Cine sunt?
De-a lungul timpului, mi-a fost destul de greu să vorbesc despre orientarea mea sexuală. Nu am știut cu cine să vorbesc, unde să mă duc, pe cine să întreb, dar mereu am avut presimțirea că e diferit la mine. Cine sunt și care este rolul meu în comunitatea asta? Well, sunt doar un puști de 17, de prin Iași. Vreau să le arăt adolescenților care fac parte din comunitatea LGBTQIA+ că nu sunt singuri.
Povestea mea începe de prin clasele primare, când simțeam că îmi plac băieții. Niciodată nu m-am întrebat dacă ceva este în neregulă cu mine sau de ce simt asta; pur și simplu era acolo. Mai târziu, prin clasa a VI-a, am realizat că men, stai puțin, îmi plac băieții. Majoritatea se panichează când află o chestie de genul, dar încă eram chill cu ideea de a fi bi/gay. Râd când îmi aduc aminte că oarecum, totuși, detestam ideea din cauza faptului că toți în jurul meu o detestau. Cum să fii gay? Ce-i cu tine? Guys, thats some serious shit. Niciodată nu s-a vorbit în familia mea despre ce înseamnă cuvântul ăsta, gay. L-am aflat singur în timp ce căutat pe Google. Cu toții am făcut-o la un moment dat. Uite, o chestie funny e că de când am descoperit că există porn gay, numai la el mă uit. Îmi place, n-am ce zice :)). Cu toții am fost adolescenți horny încercând să nu mai fie atât de hungry. Revenind la povestea mea, mi-a fost destul de greu să spun cuiva că îmi plac băieții. Primul coming out a fost față de o verișoară. Vorbeam mult pe Mess și la un moment dat am întrebat-o ce părere are despre cei din comunitate. A fost un răspuns extrem de pozitiv, so, I told her. Așa am făcut o perioadă de un an-doi cu prietenii mei, până când majoritatea au aflat. Mai bine să afle de la mine decât de la altcineva.
Ideea la care voiam de mult să ajung este că nu am fost genul de băiat care să respingă ideea de a fi gay. Eram confuz, clar, dar nu pot spune că au fost momente când să fi dorit să fi fost str8. A fost o acceptare încă de la bun început, un fapt care deja era consumat. Asta mi-a explicat mie că nu am ales să fiu gay, ci că pur și simplu sunt. Cred că mai mult faptul că ești influențat de cei din jur te face să crezi că e wrong or right. Și nu e vorba doar de orientarea sexuală. De-a lungul anilor, am observat puncte de vedere atât bune, cât și proaste, oameni fixați pe aceeași tipologie învechită, stereotipe de căcat și etichete. Pentru că așa sunt oamenii. Uite, faptul că nu am auzit neapărat de la părinții mei ceva legat de persoanele gay m-a făcut să cred că e ok să fiu gay. Nu le-am spus că sunt gay, pentru că sunt comuniști. De asta am și un pseudonim. Știu că nu m-ar accepta așa cum sunt, mai ales maică-mea. Și n-am ce face. Mi-aș face mie rău dacă m-aș duce la ei și le-aș spune. Într-un fel, aș vrea să o fac, dar nu acum. Încă depind de ei. Cunosc persoane care chiar au fost date afară din casă pentru chestia asta. Și totuși, să fii gay nu e un lucru rău: doar ești atras/ă de o persoană de același sex ca și al tău.
Mulți dintre prietenii pe care îi am în comunitate îmi povestesc despre cum voiau de n ori să fie str8. Eu nu simțeam nevoia să fiu altcumva. Mă simțeam bine cu cine sunt. Mă simt bine cu cine sunt (self confidence, bitch). Am stat și m-am gândit mult la chestia asta. Am fost oarecum norocos să pot să mă accept. Mulți trec prin mai multe etape, una dintre ele fiind negarea. Acceptă-te așa cum ești. Fiecare dintre noi este special în felul lui. Faptul că sunt gay nu schimbă absolut nimic legat de persoana care sunt. Există multe drame legate de faptul că sunt gay, dar sunt la fel ca ceilalți. Nu pot să-mi plâng de milă din cauza colegului bully care, în limbaj adolescentin, mănâncă căcat despre mine. Pot aborda atitudinea de sassy bitch sau pot să încerc să-i arăt că nu sunt diferit față de el.
Ideea noastră, ca și comunitate, nu este să ne izolăm de restul lumii. Vrem libertate și drepturi egale ca orice altă persoană. Mă uitam zilele trecute la RuPaul, iar Chad, una dintre queens from season 4, a fost întrebată de către un tip str8 de ce luptă pentru parteneriatul civil. Cu lacrimi în ochi, Chad face un exercițiu de imaginație: ești gay și partenera/partenerul cu care ai fost într-o relație timp de 40 de ani are un accident; nu poți s-o/să-l vezi pentru că nu ești un membru din familie. E dureros. Chiar dacă am doar 17 ani, încep să văd de ce avem nevoie de lucruri de genul. Vreau să nu fiu tratat diferit de oricine altcineva doar pentru că îmi plac băieții. Dacă mă întrebi pe mine, tipii gay au inventat romantismul. Și totuși, mă contrazic singur. Cu toții avem dreptul la a iubi, indiferent de orientare sexuală, gen, religie, rasă, etc.
Ușor, ușor, am început să caut persoane care să mă ajute să mă dezvolt. E greu să fii that gay child într-o familie unde încă se pun etichete, dar asta nu mă va împiedica să neg cine sunt. Chiar, cine sunt? Sunt cel mai cool gay din lume, pentru simplul fapt că sunt înconjurat de oameni faini. I-am căutat ani de zile și încă îi caut. Cine vreau să fiu? Vreau să fiu unul dintre oamenii care vor să ajute alți oameni. Scrisul e forma mea de a ajuta. De asta scriu pentru QSociety. Vreau să ajut și să le arăt unora ca mine, mai mici sau mai mari, că nu sunt singuri. E important să știi că nu ești singur. Uneori mă opresc pe stradă și iau în brațe tipa care plânge pentru că dirigă-sa i-a spus că n-o să ia bacul. Nu mai lăsa lumea să definească cine ești. Ai cap și o poți face și singur. Întreabă-te dacă ești bun/ă; fă-o des. Schimbă ce nu-și place la tine, dar tot ce pot să spun e că e ok să fii gay, lesbi, trans, asexual, bisexual, pansexual, etc. Fii cine vrei să fii și du-te unde te simți cel mai alive. Free yourself, bitch!
