Marginalizare comunității LGBT în Iași – o scurtă analiză
Introducere
Marginalizarea este un fenomen des întâlnit în România și în lume, pentru că ne aflăm într-o perioadă a evoluției societății noastre în care oamenii diferiți sunt adesea priviți ca o influență negativă asupra comunității. Frica de schimbare, de a accepta ceva sau pe cineva nou, de a nu fi privit la rându-i ca pe un ciudat îl face pe omul care nu este obișnuit cu o diversitatea unei comunități să excludă și să respingă. El caută acest sentiment și la alți membri “normali”, la fel ca el, pentru a-și confirma nesiguranța, contribuind așadar la fenomenul nociv de marginalizare în masă a unei minorități.
În România, marginalizarea este întâlnită peste tot. Educația formală stă în primul rând la baza formării unor principii morale pozitive dar și negative. De câte ori ați văzut la școală un coleg care a fost marginalizat din cauza greutății sale? De câte ori nu ați vrut să includeți pe cineva în grupul vostru de prieteni pentru că vorbea stâlcit sau făcea parte dintr-o minoritate națională? Problema marginalizării pornește de la școală și ne urmărește peste tot după ce o absolvim. Cu toții am fost marginalizați măcar o dată iar criteriul pentru care am fost excluși dintr-un grup sau ni s-a refuzat un serviciu ni s-a părut poate ciudat și nedrept.
Atunci când își exprimă sexualitatea și identitatea într-un mod deschis și poate vizibil, persoanele din comunitatea LGBTQI+ vor fi marginalizate din păcate, mai mult sau mai puțin, din cauză că sexualitatea lor nu este una standard, așa cum ni s-a prezentat la școală sau de către familie și prieteni. În teorie, respectul față de ceilalți trebuie să fi o valoare fundamentală pentru orice stat laic precum România. Nu contează că ești român sau chinez, heterosexual sau homosexual, fiecare dintre noi are niște caracteristici unice. Atât timp cât cineva nu este pus în pericol sau nu sunt îngrădite libertăți, nu ar trebui să existe îngrijorări și acțiuni concrete contra unui grup minoritar.
Q Society, un grup de inițiativă din Iași, are un interes principal de a face comunitatea locală mai relaxată, deschisă și cosmopolită. Stoparea marginalizării ieșenilor și ieșencelor este un prioritate pentru un Iași mai bun, educat și european. Un oraș cu o istorie de peste 600 de ani, capitala Moldovei istorice este un oraș mare, universitar și un pol economic important al regiunii. Făcând abstracție de existența unor cartiere rău famate sau a grupurilor ultra-religioase și ultranaționaliste, Iași este un oraș deschis, tânăr și cu potențial. Ieșenii care s-au născut aici, au fost educați în oraș și care au trăit o mare parte din viață aici, sunt mai deschiși la minte față de schimbări sau lucruri ieșite din comun, în ciuda mitului că este orașul religios al României. Trei factori însă contribuie la marginalizarea comunității LGBTQI+ în Iași: educația, religiozitatea oarbă și numărul mare de oameni care sunt complet nepăsători față de oraș.
Cei trei factori: educația, religiozitatea oarbă și comunitatea sedentară
Vom discuta pe scurt acești trei mari factori iar apoi vom trece la câteva povestiri despre cum unii ieșeni au fost marginalizați.
Povești despre marginalizare
Bogdan:
Eram în Parcul Expoziției din Iași la un magazin. Așteptam să ajung la vânzător ca să pot comanda. Intre timp la 10-15m distanță de mine erau 4 fete cu vârsta până-n 17 ani. Doua din ele erau împreună, se țineau de mana și se sărutau. Văzând asta angajatul a rămas șocat și a început sa le certe și discrimineze. O doamnă le-a sărit fetelor în apărare și vânzătorul a început să o înjure atât pe ea cât și pe fete. Spunea că țara asta se duce pe râpă, bărbații se iubesc cu bărbații și femeile cu femeile. Fetele au plecat dezamăgite iar eu am plecat supărat că există situații din astea într-un Iași civilizat.
Tudor:
Am fost acum câteva luni să mă testez de HIV la stat. Acest lucru este perfect normal dar aparent nu și pentru tipii gay, conform unei doctorițe. Eram destul de stresat că s-ar putea să fi făcut o greșeală pe care să o regret toată viața iar doctorița cu care vorbisem nu m-a ajutat deloc. Mi-a spus că așa îmi trebuie dacă mă culc cu tipi. Că sexul e doar între o fată și un băiat. Că data viitoare când vin, speră sa nu mai vin din cauză ca am făcut sex cu un tip. Vă dați seama că numai de asta nu aveam nevoie în acel moment. Mă uram și pe mine dar și pe ea. Evident că am raportat-o la administrație și m-am plâns despre asta psihologului.
Radu:
Începutul clasei a 12-a… trecuse vreo luna cred. Aflasem ca toti colegii de clasa stiau de mine. Nu am avut reticente prea multe din partea lor. Au existat cativa baieti care au refuzat sa dea mana cu mine sub forma de salut. Insa dupa un timp, nu au mai avut acest comportament. Eram aceeasi persoana.
Insa exista o colega care mereu vorbea despre mine, prea mult si prea multe. Intr-o zi cand ea se adresase cu ”uite-o si pe proasta aia” catre o colega de echipa, nu m-am putut abtine si i-am spus: ”te uiti la tine?”.
Ăsta a fost momentul cand bomba a explodat. Ce era la gura ei… ”ca du-te si te fute cu gay-ii tai, ca luati copii si ii maltratam si violam, ca esti o panarama”. Eu eram panarama, eu eram personajul negativ. Tot felul de jigniri de genul.
Am plans in ziua aia. A fost ceva ce vedeam doar pe YouTube. Nu era ceva de asteptat. In fine, colegii au vorbit cu ea, tot ea a iesit prost atat in fata clasei, cat si in fata dirigintelui.
Erica:
Recent am apelat la serviciile medicale, ale clinicii, cu care compania la care lucrez este asociata. Totul a mers minunat pana am oferit actul de identitate, Contextul fiind ca eu sunt o femeie transgender, care inca nu si-a schimbat genul si numele in buletin. Au inceput cu priviri lungi, apoi mi-au amanat programarea, desigur ca am tinut cont si am luat masurile necesare. Ca si orice alta persoana din tara noastra, o parte din banutii mei se duc la aceasta clinica. Si cred ca este de-a dreptul inacceptabil, sa experimentez acest lucru doar pentru ca sunt o femeie transgender.
Tudor:
Eram in anul 1, mama încă nu știa de sexualitatea mea. Ne uitam amândoi la televizor si vedeam un domn care era pro LGBT si susținea la o televiziune publica drepturile la căsătorie pentru comunitate. Mama era lăsată rece de acest lucru, iar eu încercam sa ii explic faptul ca pentru mine contează mai mult prietenii din jur decat orice relație sau căsătorie. Cumva mama nu era de acord cu acest lucru si am ajuns cumva sa ii mărturisesc ca prefer si băieții si fetele, însă nu am avut curaj sa ii spun ca am avut o relație cu un tip pana atunci. După am ajuns sa ne certam si sa imi spună ca de acum inainte nu mai sunt fiul ei. Asta m-a traumatizat foarte mult, mi-am schimbat buletinul cu adresa pe un alt oraș si m-am mutat la cămin. De atunci m-am îndepărtat foarte mult de familie, m-am si mutat din Iași in Craiova acum doi ani. A trecut mult timp de la incident, iar eu cu mama suntem Ok acum, însă nu discutam de relații, sau daca mi-am găsit vreo fata, si trauma încă a rămas acolo, chiar daca nu ma mai afectează foarte mult.
Articole academice despre marginalizare, inteligență și LGBT care au stat la baza acestui articol:
https://www.researchgate.net/publication/329329661_Emotional_Intelligence_Growth_Through_Volunteering_with_Language_Teaching_Associations
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0160289614001287
https://heinonline.org/HOL/LandingPage?handle=hein.journals/wflr54&div=39&id=&page=
https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/00918369.2013.760321
https://www.researchgate.net/publication/282487681_Intelligence_religiosity_and_homosexuality_non-acceptance_Empirical_evidence
https://www.cambridge.org/core/journals/journal-of-biosocial-science/article/intelligence-and-homosexuality/E07585DD50D9924C677EFC7B6060AB0A
